Popoare framintat de vint
Ce tot de mingii cu dusmanii
Ce secole te-au asuprit
Si-acum iti fura tainic anii
Ce tot de miri de bogatia
Pe care singur ai platit-o
Si ti-ai lasat in voie via
Ce prin minune-ai mostenit-o
Ce nu le dai nu le priieste
Ce nu le spui – ei nu te-aud
Lovesc in fata ce zimbeste
Cu cuget chibzuit si crud
Si cind iti vei gasi popasul
Din goana pentru acceptare
Sa nu uti cartea s-o deschizi
Ca altfel nu mai dai de zare
Pe pagini intre mii de fleacuri
Ce ca in viata-te-nconjoara
Sint imbibate adevaruri
Ce le-am uitat adineaoara
Sa stii cui i-ai platit tributuri
Si cine-n-umbra le-ajuta
Si cine single tau falnic
Pe vremuri dure il varsa
De ce in piatra-ti sint stramosii
Mai demni decit urmasii lor
Ce nu mai stiu sa lupte-alaturi
Pentru un simplu viitor
Si stii ca limba asta vieche
E darul fara de valoare
Si un destin coumn incepe
De la o simpla acceptare